fasole

Ce a făcut nea Nicu la finalizarea celor 1000 de cursanţi la cursurile de analiză de sistem informațional economic in 500 de activități din cadrul CSEAL București prin renunțarea la acordarea calității de analist de sisteme promovîndu-ne in alte munci superioare și mult mai grele pentru a ne recupera pecuniar eforturile depuse intr-o activitate de strictă actualitate,Practic atunci,cînd tocmai se solicita cele mai mici și plăcute eforturi pentru rezultate maxime in cel mai important obiectiv de actualitate din acea lume, Astea echivalează cu o gravă amnezie nepermisă la inalti conducători de stat,fie ei si la 60 de ani plus mulți consultanți.Pentru el a durat doar 3 ani,iar pentru noi puțin peste 50 ani cînd apare Ministerul Digitalizării.Dar pagubele pentru țară insumează enorme miliarde și o cotire spre ce avem mai ușor de făcut cu cheltuieli foarte mari localizate in obiectivele cuprinse și multe realizate in grabă si cu enorme pagube pentru țară și popor. Numai felul de sustragere de la calea adevărului și a digitalizării mimate cîțiva ani îl descalifică din orice competiție cu poporul și pentru poporul român mult trîmbițată la acele vremuri și in continuare.Deja devenise o povară pentru economia României și poporul ei harnic și intreprinzător al acelor vremuri.Nici nu m-ă interesează cum au continuat operele pcr din acel moment dar cred că s-au triplat scornicelile.Se pare că eram singurii din tratatul de la Varșovia ce dețineam acele tehnici americane ce reușisem să le adaptăm economiei romănești,iar prin colaborare vindeam cu preț insutit fiecărui membru al pactului că aveam un mare avantaj.Am apreciat primăvara de la Praga. Și s-au pierdut enorme sume,fără să mai punem noua generație de computere ce o tranzitam de la SUA in toată Europa scoțînd cel puțin triplu milioanele făcute și cadou SUA cu care eram mînă in mînă și primeam gratis lecțiile ce le vom plăti singuri azi și mîine. Aceasta a fost gafa fatală ce a postat România in sfera iluzoriului și muncii de clică și clan. Mă întreb cum l-au ajutat consilierii și pentru ce erau plătiți.Cred că deja se infiripase hegemonia lui Iliescu și cu iluștrii bolșevici mulți din apropierea lui nea Nicu i se prgăteau discursurile și visurile de viitor al pcr-ăului,care era deja in destrămare și a mai fost sustinut de Gorbaciov o perioadă cu reformele cunoscute.Apoi putin cu acţiuni speciale de disrugere in masă şi casă Ucraineană,că doar armele pentru Ucraina au rămas la ruşi şi trebuiau să inceapă altfel. La noi a rămas cum a vrut Iliescu,să se distrugă tot şi să se fure averea poporului fără prea mult efort personal. Să curgă lapte şi miere dinspre rasărit că şi acolo se epuizaseră stocurile la aceste produse. Si uite așa,semnalizînd dreapta și marșăluind stînga am ajuns cu această coaliție depășită de vremuri și ideologii nou născute și neacceptate de cei din grupurile mari de mase,hălăucește constituite,clanuri și grupe de hoți pe secte și zone teritoriale menite să spolieze poporul și țara pas cu pas. Că și ăsta a mediat tot spre rău calea coaliției și au alte feluri de comportamente că nu se mai ințeleg de la nimica și pe toți abia acum îi frămînta comportamentul anti popor cînd a apărut un nou actor,mîndru și curat in toate și se cheamă PDU dar se apropie alegerile și văd că nici acum in al 8-lea ceas nu au făcut nimica pentru popor,cum de altfel au uitat că mai există popor de 32 ani cînd numai strîmb au votat. Mai ieri a apărut și bilanțul de acționar in civism de peste 15 ani al PDU și nu se compară cu ce a făcut coaliția bun pentru popor in ultimii 32 ani.Și totuși mai vor voturi,nu știu la ce să le folosească dar văd că au schilodit și legile lor mai rău ca inconștienții. Că pîna la urma le lăsăm cum vor ei și băgăm una singură ce o știu de la tata mare,respectiv hai să predăm/preluăm toată averea poporului pe bază de inventar nu haotic ca să putem cunoaște și pentru ce dăm atîtea subvenții,salarii de lux,pensii speciale etc. la bugetari și politicieni ce nu produc nimic,dar dă aprobarea producătorilor pînă acum. Și pentru diferențele de in ventar să se dea cu subsemnatul,cel vinovat Apoi pentru corectare și pedepse clare cu lipsa de privare și depunerea sumelor ce au dispărut din vina lor,Acum e chiar nimerit că-s toți trei actori ce au părăduit totul și se știe și cum. Că doar nu am trait in codrii.Mai ieri trîmbița Cîțu de cele 3,5 miliarde ale numiților Cîciu și Ciolacu ce deja le-au pus pe rectificarea bugetara din trimestrul ce vine. Și căte minuni identice sau mai mari nu s-au dezbătut in coaliție și s-a vorbit și de dobînzi f.mari .Dar cu ajutorul lui Dumnezeu va trece tot ce e rău și vine PDU cu programul său adevărat și drept nu ca cele ale coaliției din ultimii 32 ani.Doamne ajută,
1. Această postare nu va apărea în secţiunea Flux a altor persoane decât dacă o distribui

Întreprinderea de Pescuit Oceanic, cu sediul la Tulcea, a fost înfiinţată în 1964. Era în subordinea Centralei de Pescuit din Ministerul Agriculturii. 64 de nave erau în patrimoniul pescarilor. Toate au funcţionat în 1989. Averea plasa întreprinderea între primele cinci flote de pescuit oceanic din lume. Cele 49 de pescadoare super-trawlere, 12 polare - nave frigorifice de stocaj şi transport - şi trei tancuri aveau misiuni pe toate oceanele planetei. Navele fuseseră construite, la comanda statului comunist, în Japonia, Germania, Polonia şi Rusia. O parte dintre ele au fost făcute România, în şantierele navale de la Constanţa, Tulcea sau Mangalia. La Revoluţie, Întreprinderea avea în proprietate şi baza navală Midia, care era, încă, în construcţie. „Până în '77-'78 s-a ajuns la 64 de nave. Apogeul a fost 64 de nave, în care erau incluse şi 12 nave de transport frigorific. Din scripte, în jur de 5.700 de angajaţi,” spune Ioan Giurgiuvanu, fost comandant al Flotei de Pescuit Oceanic. Navele aduceau în România stavrid, macrou, sardină, cod şi hering. În total, pentru o producţie zilnică de 500 de tone de peşte lucrau 6 mii de oameni. Ioan Giurgiuvanu: “Valoarea unui pescador era contat în jur de 12 milioane de dolari la vremea respectivă. Deci, dacă înmulţim 50 de pescadoare, să zicem, cu o valoare medie de 10 milioane înseamnă 500 de milioane de dolari, care la vremea respectivă a fost o sumă foarte mare. Polarele costau în jur de 14 milioane de dolari un polar. Pe baza a ceea ce am auzit eu peste 1 miliard de dolari, la vremea respectivă, cu tot cu investiţia de la Midia.” Ion Văduva, fost comandant de navă: „Incomensurabilă, inestimabilă, o valoare... Aproape toată ţara se hrănea cu peşte, eu ţin minte când aduceau polarele peşte şi veneau la intervale destul de dese de timp, erau magazinele pline de peşte.” Navele erau adevărate uzine plutitoare, iar Securitatea lui Ceauşescu le supraveghea îndeaproape. Nicolae Zărnescu, fost adjunct al şefului Securităţii Tulcea: „Era o întreprindere unicat în economia românească. Avea un patrimoniu colosal. Un pescador era considerat o unitate economică. Avea depozite frigorifice, avea instalaţii de brichetat, avea instalaţii de produs făină de peşte şi instalaţii de ulei de peşte. Un polar era o navă gigant. Avea un înmagazinaj enorm, aducea în ţară 700 de vagoane de peşte, congelat, brichetat, pe care îl prelua de la pescadoare şi îl aducea în ţară.” Dan Bălan, fost administrator Compania de Pescuit: „Mai lucra şi fabrica de plase din Galaţi pentru IPO, lucra şi Frigoriferul, fabrica de conserve de peşte pe care o aveţi în spate, aici, de la Tulcea, apoi fabrica de conserve de peşte de la Sulina, lucrau şi hrănea IPO toate complexele de animale, pentru că aici se aducea făină de peşte masiv şi era peşte pentru populaţie. Valoarea companiei era, dacă ţinem cont că avea în jur de 60 de nave, cu clădirile din Tulcea, cu baza Midia, ar fi fost la un miliard... Un miliard de dolari.” Şantierele navale din Galaţi, Brăila, Tulcea şi Constanţa primeau şi ele comenzi de la Întreprinderea de Pescuit Oceanic. Regimul comunist dădea la schimb, pentru licenţele de pescuit în apele ţărilor africane, arme. Marinarii povestesc că unele misiuni de pescuit erau doar o acoperire pentru transportul de armament. Ion Văduva: „Câteva transporturi de armament s-au făcut şi cu două nave de-ale mele, în Rwanda. În acte, ceea ce am văzut şi eu, era trecut săpun. Noi îi ziceam săpun exploziv.” Florin Adetu, fost director executiv al Companiei de Pescuit Oceanic: „În schimbul licenţelor de pescuit pe care le acordau Republica Mauritania şi Republica Angola, care aveau zonele de pescuit oceanic, statul român, în compensaţie, le furniza material militar.” Nicolae Zărnescu, fost adjunct al şefului Securităţii Tulcea: “Se făcea, că asta era, cu Polarele se transporta şi armament. Se dădea tot felul de armament, armament ce era disponibil. Era vorba de armament uşor, lansatoare de grenade, automate, mitraliere, cartuşe, deci gloanţe.” Pescuitul în zona Africii a generat şi incidente. Nicolae Zărnescu: „Zona, în perioada aia, era sub controlul luptătorilor Frontului aşa-zis Polisario. Şi s-au trezit cu nava atacată cu, cam cu tot felul de armament. Nava a fost atacată şi a fost preluată de luptători şi ăsta a fost un eveniment deosebit. Noi întreţineam relaţii apropiate cu conducătorii acestui Front, Polisario. Şi s-a intervenit, sigur, s-a deplasat în zonă şi a eliberat nava.” Pescuitul oceanic a mers bine şi în primii doi ani de după Revoluţie. Problemele au început să apară la sfârşitul lui 1991, când vasele care erau în larg nu au mai fost aprovizionate cu alimente, plase de pescuit sau piese de schimb din ţară. Au început să apară nemulţumiri printre marinari şi în rândurile familiilor acestora, din România. Florin Lupaşcu era ofiţer de comunicaţii şi sindicalist, în anii 1990. El îşi aminteşte că în zona Africii conflictele militare începuseră să se înteţească. În plus, pescadoarele româneşti nu mai erau aprovizionate, la timp, nici măcar cu apă şi hrană. Florin Lupașcu, lider Sindicatul Liber al Marinarilor: „Iniţial a fost o acţiune, dacă vreţi, spontană a navigatorilor, noi am coordonat-o, în final, că trebuia, nu puteam să o lăsăm haotic, nefiind plătiţi marinarii, erau sub tirul, mă rog, avioanelor de prin Mauritania, care, nu ştiu dacă chiar aveau de gând să le scufunde, dar trăgeau tiruri la nivelul cabinelor, la nivelul... Nici măcar să pescuiască de hrană. Se minţea că au hrană, dar, de fapt, era cămilă moartă, nu aveau apă.” Ioan Giurgiuvanu, fost comandant al Flotei de Pescuit Oceanic: “S-au adus navele acasă. S-a făcut oarecum presiune şi pe Guvernul de atunci, s-a organizat o delegaţie, ca să spunem aşa, de soţii nemulţumite că le-au rămas bărbaţii pe afară, prin porturi... Şi s-au deplasat la Bucureşti, au făcut o mică demonstraţie. Şi au fost chemate navele acasă. Toate navele au fost trimise acasă, pe rând. Logica a fost să vină aici, să fie conservate şi să se găsească un partener. Dar până s-a găsit partenerul au fost devalizate, devastate, vândute la fier vechi.” Odată revenite în România, câteva dintre vase au fost închiriate către diferite companii. A fost singura soluţie găsită pentru ca întreprinderea, devenită, între timp, Compania Română de Pescuit Oceanic, în subordinea Fondului Proprietăţii de Stat, să supravieţuiască. Asta până la găsirea unor investitori externi. Partenerul britanic adus în 1994 de Consiliul de Administraţie nu a fost ceea ce sperau marinarii români. Offshore-ul Manley Hopkins, care fusese botezat după numele unui poet britanic celebru, a devenit asociatul Companiei de Pescuit Oceanic. Împreună au înfiinţat Tulcea Shipping Company, cu sediul în Liberia. Noua firmă a preluat opt nave din patrimoniul IPO, vase pe care le-a ipotecat. Banii ar fi fost necesari pentru repornirea activităţii. Ratele nu au fost, însă, plătite la timp, iar banca a vândut navele pentru a-şi recupera împrumutul nerambursat. Ioan Giurgiuvanu, fost comandant al Flotei de Pescuit Oceanic: “O firmă din Anglia, nişte firme mai mult fantome decât realitate, şi din momentul ăla s-au acumulat nişte datorii fantastice asupra navelor, iar în '98, dacă nu mă înşel, banca Raiffeisen Bank din Londra, care acordase un împrumut, în totalitate 8,5 milioane de dolari, a scos toate navele la pachet la vânzare, le-a vândut şi de atunci s-a terminat. În realitate, acolo a fost numai o... Hai să-i spunem, cuvânt marinăresc, o prăduială. Pentru că noi nu am mai văzut niciun ban.” 15 ani mai târziu, un raport final de lichidare a întregii companii arată că "Firma engleză Manley nu a participat cu fonduri băneşti, dar faptul că a asigurat managementul şi evidenţa contabilă a dispus în mod vădit în defavoarea SC. CRPO SA Tulcea, de cheltuirea creditelor, fără să poată justifica cu documente cui au fost făcute plăţile şi dacă erau aferente activităţii pentru care s-a încheiat asocierea (...). Creditele au fost cheltuite fără ca SC CRPO Tulcea să aibă controlul, iar veniturile din activitatea de pescuit nu s-au reflectat şi transmisîn contabilitatea SC CRPO SA Tulcea, ceea ce a dus, în final, la pierderea flotei de pescuit oceanic, întrucât creditele nu au mai putut fi rambursate". (Sursa: Raportul Final de Lichidare) O ultimă încercare de găsire a unui nou partener extern s-a soldat cu un alt eşec. Investitorii greci Iannis Diamakos şi Theodoros Ladas, reprezentanţi ai societăţii Harmony Shipping International, şi-au anunţat în 1996 intenţia de a cumpăra 51% din Compania Română de Pescuit Oceanic. Ar fi depus şi garanţii. Ioan Giurgiuvanu, fost comandant al Flotei de Pescuit Oceanic: “Ei au venit să privatizeze imediat după aventura cu englezii. Au depus un CEC, echivalent a 1 milion de dolari, un CEC în drahme. A fost luat de bun CEC-ul, deşi era emis pe data de 31 aprilie, şi aprilie are 30 de zile dintotdeauna, n-a observat nimeni la vremea respectivă.” În schimb, grecii au primit mai multe nave pe care au promis că le duc în străinătate, la retehnologizare. Ioan Giurgiuvanu, fost comandant al Flotei de Pescuit Oceanic: “Ei, de fapt, voiau navele să le ducă la tăiat. Au apucat să scoată câteva nave pentru inspecţie, pentru inspecţia comunităţii europene, care să fie făcută în Pireu, că, vezi Doamne, în Pireu erau mai multe posibilităţi. În realitate, ei au scos navele la remorcă din România şi la Cons... La Aliaga, după ce au trecut Bosforul le-au deturnat, le-au dus la Aliaga la tăiat.” Pe fir au intrat procurorii de la Parchetul Curţii de Apel Constanţa. Cei doi greci şi directorul român al societăţii, Ion Crişan, au fost reţinuţi şi condamnaţi, ulterior, la închisoare, între 13 si 15 ani, pentru delapidare. Eliberat, între timp, fostul director, Ion Crişan, se consideră ţapul ispăşitor. Ion Crișan, fost director Compania de Pescuit Oceanic: „Cele patru nave s-au vândut de către greci, cu aprobarea directă a FPS Bucureşti. Deci ei au aprobat să vândă nu 4, ci 10 nave. Nu am avut nicio legătură cu vânzarea navelor şi cu eventuala, ştiu eu, ridicare a banilor în mod ilicit. M-au acuzat de luare de mită, că grecii mi-au promis că mă menţin în continuare în funcţia de director după ce se privatizează şi cumpără acţiunile şi că, dacă merge treaba bine, îmi dau 10% din acţiuni.” "FPS a agreat începerea unor negocieri cu persoanele de cetăţenie elenă Ioannis Dimakos şi Theodor Lados, pentru vânzarea pachetului majoritar de acţiuni, 51%, al SC CRPO SA Tulcea, existând în acest sens şi hotărârea Consiliului de Administraţie al FPS. Cei doi aşa-zişi investitori, care s-au dovedit în timp a fi de rea credinţă, au fost abilitaţi să trateze alături de Crişan Ion, managerul general de atunci, toate problemele companiei cu terţii, situaţie care a favorizat o serie de acţiuni total păgubitoare pentru această companie, mergându-se până la falsuri şi vânzări ilicite de nave din patrimoniul acesteia." (Sursa: Raportul Final de Lichidare a Companiei de Pescuit) În mai 2003, Ioannis Dimakos cerea, fără succes, Tribunalului Galaţi, să fie eliberat, pentru a putea aduce, în România, banii încasaţi pe navele vândute la fier vechi. "Din februarie 1998 la Banca Eurobank, filiala Pireus Grecia, există suma de 815.000 dolari US, în cont de tranzit (...). Aceşti bani pot fi ridicaţi, transferaţi de către Consiliul de Administraţie al societăţilor din Cipru, prin reprezentantul legal al acestora Ioannis Dimakos. (...) Aceşti bani reprezintă valoarea navelor Cerna, Căliman, Rodna şi Rarău, care au fost valorificate ca <>. Menţionez că nu am reuşit transferul banilor, fiindcă am fost arestat". (Sursa: scrisoare a lui Ioannis Dimakos către Tribunalul Galaţi) Autorităţile române au încercat să recupereze prejudiciul de la cei doi cetăţeni eleni, însă, "Societatea de avocatură din Grecia ne-a informat că decizia de executare nu fusese comunicată în mod legal şi oficial către cei doi cetăţeni greci, întrucât fie nu se cunoaşte domiciliul acestora, fie acesta nu este corect. Prin urmare, procedurile de executare nu puteau fi iniţiate, deoarece nici Dimakos Ioannis, nici Ladas Theodoros nu au putut fi găsiţi". (Sursa: Raport Final de Lichidare a Companiei de Pescuit) Afacerea cu grecii a fost lovitura de graţie pentru Compania Română de Pescuit Oceanic. Dan Bălan, fost administrator Compania de Pescuit: „Eu am fost ultimul administrator al Companiei Române de Pescuit Oceanic pus de FPS, pentru că după aceea, după ce nu am mai fost administrator, Compania a intrat în faliment. Eu am stat vreo trei luni, doar atât, pentru că, v-am zis, în naivitatea mea am crezut că pot să fac ceva. Începuse epoca fierului vechi, nu, aici, şi Slavă Domnului că era mult fier vechi la Compania Română de Pescuit Oceanic. FPS-ul, după ce m-a pus acolo, chiar nu a mai avut, s-a arătat total dezinteresat de activitatea de la Compania Română de Pescuit Oceanic, în sensul că nu a vrut să depunem plan de reorganizare, pur şi simplu nu l-a mai interesat nimic.” Preşedinte al Fondului Proprietăţii de Stat era, la vremea respectivă, Sorin Dimitriu, în prezent preşedinte al Camerei de Comerţ şi Industrie a Municipiului Bucureşti. El a refuzat să discute cu reporterii Digi24 în legătură cu flota de pescuit oceanic. Sorin Dimitriu este trimis în judecată de DNA, într-un alt dosar, care vizează deturnarea de fonduri europene, în calitatea sa de preşedinte al Camerei de Comerţ. Privatizările eşuate au adus Compania Română de Pescuit Oceanic în stare de insolvenţă, care a fost deschisă în 1997, prin decizie a Curţii Supreme de Justiţie. Navele rămase, deşi unele erau încă funcţionale, au fost vândute la preţ de fier vechi, la fel ca şi celelalte active ale companiei. Ion Văduva, fost comandant de navă: „Nava Ialomiţa care, v-am spus cam cât costa nouă, s-a vândut, îi puseseră patru auxiliare noi, s-o pregătească de a pleca în producţie, s-a vândut cu valoarea unui auxiliar, 120.000, 90.000... Un auxiliar nou costa 120.000 de dolari, s-a vândut cu 90.000 de dolari. Un exemplu, Polarul 2 s-a vândut cu 70.000 de dolari.” Dan Bălan, fost administrator Compania de Pescuit: „Am avut o navă în şantierul Midia care era complet echipată, care putea să plece, oricând, la pescuit. Toate s-au vândut la fier vechi. O navă vândută undeva la câteva zeci de mii de dolari, un sediu vândut la o sută şi ceva de mii de dolari, un sediu cu şapte etaje.” Ioan Giurgiuvanu, fost comandant al Flotei de Pescuit Oceanic: „De când a început reorganizarea a început lichidarea bucată cu bucată, ca să spun aşa. Nava Dâmboviţa a fost vândută iniţial cu 15.000 de dolari. Nava Polar 3, spre exemplu, care a fost vândută de aici, de la Tulcea, la fier vechi, a venit scoasă de pe doc din Constanţa, din reparaţie capitală, a acostat-o la estacadă, deci la cheul nostru de aici din Tulcea, ca s-o încarce cu materiale ca să plece în zonă. A acostat şi de aici a mai plecat la remorcă. Devastată total.” Potrivit Raportului de Lichidare al Companiei de Pescuit Oceanic, nava Polar 3 a fost vândută în 2003 cu 550.000 de lei, adică 158.000 de dolari americani. Pescadoarele Jijia şi Pietrosu au fost vândute la mai puţin de jumătate din acest preţ, adică 240.000 lei şi 250.000 lei, sub 70.000 de dolari. Asta în condiţiile în care o navă polar costase România 14 milioane de dolari americani, iar un pescador - 12 milioane. Florin Adetu a fost director executiv al Companiei Române de Pescuit Oceanic, în perioada de insolvenţă. Florin Adetu, fost director executiv al Companiei de Pescuit Oceanic: „Deciziile noastre au privit vânzarea unor piese şi subansamble de pe navele de pescuit oceanic şi a unor piese şi subansamble aflate în magazii, conservate, dar care erau pentru repararea unor nave pe care noi nu le mai aveam deja, modelul de nave respectiv nu mai era, fusese deja casat de prin 90, vândute la fier vechi. Deci am vândut numai motorul unei nave cu un preţ mai mare decât a vândut lichidatorul un vapor întreg. Da, da, am vândut motorul, deşi nava era casată, ca şi cealaltă, noi am vândut motorul cu 88.000 şi ei au vândut vaporul întreg de aceeaşi categorie cu 82.000. Macaraua era nefuncţională pe cheu de 15 ani de zile, imediat după Revoluţie n-a mai fost funcţională. Iar noi a trebuit să o vindem în pierdere acea macara, pentru că eram obligaţi, am primit somaţie de la Mediu, de la Pompieri, nu era ISU la vremea aia constituit, constituia pericol de prăbuşire şi nu oricine putea să o dezasambleze, ci firmă specializată şi a trebuit să plătim la acea firmă cât ne-a cerut.” Sindicaliştii au formulat mai multe plângeri penale pe numele lui Florin Adetu, după vânzarea activelor companiei. Într-un final Adetu a fost condamnat la şase luni de închisoare, cu suspendare. Florin Adetu: “Da, am avut dosar penal, personal, ne-am judecat vreo 11 ani, am suferit o condamnare, dar nu pentru presupusele pagube aduse CRPO, Flotei, ci pentru că am plătit un avocat, ca să ne apere într-un proces de calomnie. L-am plătit din fondurile CRPO. Au fost nave care s-au vândut de patru ori până la, până a ajunge să fie dezmembrat, deci şi ca fier vechi au fost vândute la sub-preţul pieţei, ma-nţelegeţi. S-a mers pe o speculaţie, a zis că nu se vând ca fier vechi, se vând ca nave scrap, un termen din aşa-zisa industrie navală şi scrap-ul nu e egal cu fierul vechi, e altceva, presupune dezmembrarea întâi, scoţi fiecare parte, aia presupune cheltuieli, şi de aia se vinde sub preţul de cântar.” Compania Română de Pescuit Oceanic nu mai are, astăzi, nicio navă. Ioan Giurgiuvanu: “Ultima navă m-am întâlnit eu cu ea, în... vă şi spun, fostul Polar 6, în 2011, în Montevideo. Era sub pavilion panamez atunci, echipaj ucrainean pe ea. Era la reparat, deci dacă o reparau înseamnă că încă mai avea viaţă, că se izbise de un iceberg.” Baza navală Midia a fost vândută de lichidatorul judiciar către Rompetrol, cu 500.000 de dolari americani. Ioan Giurgiuvanu: “Acolo a fost o investiţie enormă. S-a lucrat foarte mult, a fost ceva cum vedem acum prin Dubai, bine, nu la scara asta. Au scos pământ din mare, deci a fost o investiţie, nu jucărie.” Tot ceea ce a mai rămas din Compania Română de Pescuit Oceanic este estacada, adică o bucată de beton în apele Dunării, unde acostau navele atunci când veneau la descărcat. Şi macheta unei nave. Florin Lupașcu, lider Sindicatul Liber al Marinarilor: „Este, după opinia mea, ultima navă care poate fi vizualizată ca obiect plutitor, şi la propriu şi la figurat. Este vorba de macheta navei Coştila.” Ioan Giurgiuvanu, fost comandant al Flotei de Pescuit Oceanic: „Azi nu mai e nimic. S-a lichidat!” Ion Văduva, fost comandant de navă: „Este, sunt convins de faptul că este cel mai mare jaf de după Revoluţie.” Chiar şi după achitarea tuturor datoriilor, în conturile Companiei Române de Pescuit Oceanic au mai rămas bani. Este vorba despre aproximativ 200.000 de dolari, pe care îi revendică, acum, câteva zeci de foşti angajaţi. Aceştia sunt reprezentaţi de fostul director condamnat, acum lider de Sindicat, Florin Adetu, care îşi dispută şefia Sindicatului Liber al Marinarilor cu Florin Lupaşcu. Florin Adetu, fost director executiv al Companiei de Pescuit Oceanic: „S-au formulat mai multe contestaţii, care reprezintă mai mult drepturi salariale pretinse de foşti angajaţi. Lichidatorul judiciar din necunoaştere, din nedorinţă, nu ştiu dacă e corect termenul, practic o ignorare a scriptelor nu a dorit să le achite aceste drepturi salariale foştilor angajaţi şi, pe cale de consecinţă, au continuat contestaţiile, tocmai mergând pe principiul că după ce s-au achitat toate creanţele mai există sume în cont.” Florin Lupacu, lider Sindicatul Liber al Marinarilor: „Marinarii sunt creditori privilegiaţi de rang unu. După Finanţe, următorii care trebuiesc plătiţi obligatoriu, conform Legii 85, sunt angajaţii, navigatorii. Ei au sentinţă definitivă, irevocabilă.” Lichidatorul judiciar a virat, însă, suma în contul ANAF şi a închis procedura de faliment, care a fost încuviinţată de instanţă. Compania Română de Pescuit Oceanic a fost oficial radiată de la Registrul Comerţului în martie 2016. Marinarii contestă decizia în instanţă şi au depus mai multe plângeri penale la DNA. Lichidatorul judiciar Dumitru Bălescu nu doreşte să comenteze situaţia. Dumitru Bălescu,lichidator judiciar: „S-a închis procedura, s-a radiat societatea, la Registrul Comerţului e radiată, dacă intraţi pe portalul Ministerului de Finanţe, Registrului Comerţului e radiată! Ce rost are să pierdem timpul împreună, da!?” Marinarii spun că se vor adresa, în paralel, Curţii de Justiţie a Uniunii Europene şi Curţii Europene a Drepturilor Omului. La CEDO au ajuns şi investitorii greci. Ei au primit în 2010 despăgubiri de 6.000 de euro pentru condiţiile proaste din închisorile româneşti. Armatorii s-au plâns că statul român nu le-a dat acces permanent la apă.  

Citește mai mult la: www.digi24.ro/special/campanii-digi24/romania-furata/romania-furata-cum-a-disparut-flota-de-pescuit-oceanic-a-romaniei-528960

Numai pentru Cristi Danileț. Un studiu de caz privind inființarea pensiilor speciale,incepând cu inceputul -prin 2008,desființate prn 2010 ,Reinființate prin 2015 in formă continuată și după...pâna la zi când UE solicită dispariția pâna in trim.IV 2022,condiționând intr-un fel Romania nu beneficiarii sa lichideze această formă de expunere / exploatare a unor tirani in dauna poporului și așa chinuit de mari biruri și podvezi tipic sugacilor,deja bogați si suspuși pe criterii politico/prietenesti.Ponderea beneficiarilor au studii indoielnice la facultăți fără frecvență private in saloane nu amfiteatre și examene tip bacalaureate susținute pe bănci de lemn in scunde taverne mohorâte,unde pătrunde lumina printre ferești murdare ,etc.E greu de precizat tehnologia pâna nu se finalizează și descărcările de gestiune ale instituțiilor in cauză.E promisă un set de eșantioane,dar deodată nu are rost execuția că nu e sigur cunoscută tehnica de judecată din tribunalele unde,poartă robe hoții și domina intrebarea posibilă că ne vom puturoșii cumva cu toții si vom fi un neam de curve și delatori,cu cocluzia lui A.Păunescu de Vai țara mea orientală...mi s- făcut lehamite de toate...și mai ales de acei contemporani cu aripa mai lungă decât mâna. ce cânta revoluția pe bani și acuză dorul sprijiniți in pungă. E contemporanul nostru ,mult dotat,unic geniu ce nu a beneficiat de rezultatele muncii lui in perioada proletcultismului ,apoi s-a autodistrus in politica calomnioasă a vremurilor curând apuse. Știința lui m-a ajutat și pe mine in a mă orienta favorabil in epocă.Dă-mi schița de conținut al plângerii să anulăm pensiile speciale.Dumnezeu sa ne ajute să găsim calea adevărului și a dreptății

Nume conspirativ: ION ILIESCU, nume real: IVANOVICI. Biografia fostului președinte al României, Ion ILIESCU, prezintă date mai putin cunoscute din viata celui care a condus Romania mai bine de 10 ani.
Bunicul lui Ion Iliescu, bolșevic urmărit de poliția țaristă
Vasili Ivanovici a fost un evreu rus, bolsevic, un puscarias periculos care a fugit din Rusia urmarit de politia tarista. S-a stabilit in Oltenita in 1895 ca argat si baiat de pravalie la un grec, poreclit Tandarica, de pe strada Heliade Radulescu nr. 1 si-a schimbat numele în Iliescu pentru a-si pierde originea ca mai toti evreii aciuiati prin Romania dupa 1900.
S-a incurcat cu Maria Savu (sora carciumarului Anghel Savu, care avea carciuma pe strada I. H. Radulescu, nr. 2) cu care, s-a casatorit in 1900–1901. Anghel Savu, era roman, fugit fraudulos din Bulgaria, traversand Dunarea si stabilit in Oltenita. Acesta, le-a facut Mariei si lui Vasile, o dugheana in care, vindeau diverse, pe strada I.H. Rădulescu, nr. 6–8. Vasili Iliescu, fost Ivanovici si Maria, fosta Savu, au avut doi baieti si doua fete (Alexandru, tatal lui Ion Iliescu, Eftimie, viitorul calau al poporului roman, Aristita si Verginia). Vasili Ivanovici, a fost foarte bun prieten cu Dobrogeanu Gherea, evreu venit din Rusia, pe numele sau adevarat Katz.
Prietenul bunicului lui Iliescu, parasutat prin Decret Regal
George Calinescu, precizeaza in „Istoria Literaturii Romane“: Dobrogeanu Gherea, evreu venit din Rusia in mod suspect si fraudulos, «parasutat», a fost impamantenit prin Decret Regal, din eroare si diversiune, sustinut fiind chiar de Titu Maiorescu!“ Aici, atentie la diversiunea promovata de Ion Iliescu in presa, prin care se sugereaza ca bunicul lui, ar fi un taran, Paun, de langa Oltenita.
Mama vitrega a lui Iliescu, spioana la rusi
Mama vitrega a lui Ion Iliescu, a fost dupa 1944, servitoare si bucatareasa la Ana Pauker. Dupa 1945, Gheorghiu Dej, a alfabetizat-o — pentru ca nu stia carte — si a trimis-o in Agentia Economica a Romaniei de la Sofia, unde a stat mai multa vreme. De la Sofia, Gheorghiu Dej a avansat-o si a trimis-o la Moskova, tot la Agentia Economica Romana, dar dupa putin timp, fiind deconspirata ca spion, la cererea rusilor a fost retrasa, adusa in tara si numita Director General la Vamile Romane, de unde s-a pensionat.
Marița Iliescu, s-a prezentat cu un Carnet de Luptator in razboiul din Spania (alaturi de Walter Roman), la Asociatia Luptatorilor Antifascisti, spre a se inscrie in aceasta. Desi un fals, dar s-a facut la interventia lui Ion Iliescu, beneficiind de multe si mari drepturi necuvenite. La receptiile date de Ceausescu, niciodata Ion Iliescu, nu a mers cu sotia sa Nina Bercovici (evreica si ea) ci cu Marita, mama lui vitrega!
Unchiul lui Iliescu, criminal de meserie pe vremea lui Dej
Unchiul Eftimie Iliescu: Unchiul lui Ion Iliescu, fratele lui Alexandru Iliescu, fost ofiter de securitate, a participat la represiunea si „decapitarea“ poporului roman, in timpul lui Dej, fiind adjunctul criminalului Alexandru Draghici, Ministru de Interne in aceea perioada. Dupa moartea lui Stalin, acelasi Dej, l-a demis si l-a numit Director la Fabrica de Incaltaminte, „Pionierul“. Alcoolic fiind, intr-o altercatie specifica betivilor, l-a ucis pe seful cantinei. A fost arestat si condamnat la 17 ani inchisoare. Se pare ca acolo si-a gasit si sfarsitul.
De remarcat ca Ion Iliescu, ascunde cu darzenie originea sa criminala, compromitatoare, lucru firesc din punctul lui de vedere, in fata poporului roman, pe care a reusit astfel sa-l pacaleasca si sa-l umileasca dupa 1989.
Bunicul lui Iliescu a stat ilegal în România
Investigatiile facute pentru perioada 1901–1902, nu au dus la concluzia ca ar fi existat un decret regal de impamantenire a lui Vasili Ivanovici, asa cum s-a facut in cazul lui Dobrogeanu Gherea, Constantin Stere, Ioan Slavici si altii. Se poate trage concluzia, ca Vasili Ivanovici, decedat la Oltenita în 1965, la varsta de 88 ani, a fost evreu basarabean, nascut in jurul anului 1877, aciuat fraudulos, fara cetatenie la Oltenita.
Iliescu, fiu de țig@ncă căldărară
Tatal lui Ion Iliescu: Alexandru Iliescu, baiatul cel mare al lui Vasili Ivanovici — Iliescu apoi, s-a nascut in Oltenita în 1901, casatorindu-se in 1929 cu Maricica, o țig@nc@ de origine bulgara, din neamul caldararilor, analfabeta, care vorbea prost romaneste si care e adevarata mama a lui Ion Iliescu. Maricica, era fata lelei Stoica, țig@nc@ din Oltenita, venita din Bulgaria si care locuia intr-o cocioaba insalubra, pe o strada paralela cu strada I. H. Rădulescu; nestiindu-se cine era tatal ei. Ion Iliescu, s-a nascut in aceste conditii insalubre, in Oltenita, in data de 03 Martie 1930; an in care Alexandru Iliescu tatal sau, a fugit in Rusia, unde a stat pana in anul 1935. Maricica, mama adevarata a lui Ion Iliescu, moare in 1932, fiind inmormantata la Oltenita (atentie la diversiunea cu Maria Ivanus, din Bucuresti, ca ar fi mama lui Iliescu).
Tatal lui Iliescu a conspirat impotriva Romaniei
Alexandru Iliescu a dus in Rusia o activitate conspirativa impotriva României, fiind Kominternist, NKVD-ist tradator, omul lui Stalin. Casa lui Alexandru Iliescu din Oltenita, era casa conspirativa a Kominternului si NKVD-eului. In Rusia, Alexandru Iliescu, a avut tot felul de ocupatii printre care si hamal si a avut se pare si copii nelegitimi. In 1935, Alexandru Iliescu s-a intors din Rusia, fiind condamnat la 12 ani inchisoare, pentru tradare de tara (milita pentru dezmembrarea Romaniei si trecerea Basarabiei la rusi); inchisoare executata cu intermitenta. In inchisoare, a fost turnator la politie. Tot in aceasta perioada, Alexandru Iliescu s-a incurcat cu Maria, nevasta unui coleg de puscarie, Ivanus, un bolsevic periculos. Cu aceasta, Alexandru, a facut un copil din „flori“: Eugen, frate vitreg al lui Ion Iliescu, securist adus in cosciug metalic sigilat, din Orientul Mijlociu.
Iliescu si legatura de familie cu clanul țig@nesc Cioaba
Precizare: In 1940, Alexandru Iliescu s-a casatorit cu Marita, țig@ncă din Maramures, sora buna a mamei lui Ion Cioaba din Sibiu, autointitulat Rege al țig@nilor, cu care a avut doi baieti; fratii vitregi ai lui Ion Iliescu, Mircea si Crisan, veri primari cu Cioaba. Unul a fost Atasatul Militar al Romaniei la Moskova iar celalalt Director Adjunct la IRSOP, prin influenta lui Ion Iliescu, desi erau semianalfabeti, fiind țig@ni.
Sa nu ne mai miram de ce prima masura pe care a luat-o Ion Iliescu dupa ce a pus mana pe putere, a fost restituirea aurului țig@nilor.
Tatal lui Ion Iliescu: Alexandru Iliescu, baiatul cel mare al lui Vasili Ivanovici — Iliescu apoi, a decedat la Oltenita, la o manifestare de 1 Mai in tribuna, beat, cu sticla de tuica in mana. Ce se mai poate spune? Nu mai am cuvinte; nu pot caracteriza acest popor roman, care s-a lasat condus timp de 16 ani de catre un om de talia lui Iliescu, un descendent al unor evrei ruși, români și al țig@nilor bulgari, genocidar si tradator de Romania!
Analistul politic Serban Oproiu a reconstituit biografia fostului presedinte

 
Cine a vândut in 2002 pădurile către firma Holzindustrie Schweighofer(din 2019 HS Timber Group)?
PSD...
Cine a vândut Centrală Electrică Mintia către Mass Global Energy Rom,parte a grupului Mass Group Holding in 2022?
PSD...
Cine a vândut Combinatul Siderurgic Galați către firma LNM HOLDINGS in 2001???
PSD...
Cine a vândut Oltcit către Daewoo in 1994?
PSD...
Cine a vândut 94,27% din acțiunile fabricii de camioane Roman Brașov către firma Pesaka Astana,pe DOAR 1€ în 2003???
PSD...
Cine a vândut ARO Câmpulung către firma Cross Lander în 2003 pe DOAR 180.000$???
PSD...
Cine a vândut IMGB în 1998 către firma norvegiano-britanică Kvaerner pentru DOAR 1$???
PSD...
Cine a distrus FAUR S.A.,fostă uzină Malaxa sau 23 August, unde munceau peste 20.000 de persoane???
PSD...
Cine v-a distrus economia României, Uniunea Europeană,NATO sau străinii???
NU DRAGILOR.... țara și economia țării v-a distrus-o cei pe care îi votați de 32 de ani,care vă mint la TV și prin campaniile electorale că vă măresc pensiile,salariile și o să vă ofere un trai mai bun...Iar voi,prin simplu fapt că nu stați să judecați limpede,că nu vedeți PURA REALITATE ...îi susțineti și îi votați..
Acum,nu vă plângeți dragilor că nu vă ajung banii pentru mâncare, medicamente si pentru traiul de zi cu zi..bucurați-vă de sticla de ulei ,kg de zahar și gălețile ce vi le-au oferit PSD-ul în campaniile electorale...si plătiți apa,gazul,petrolul,rca-urile la turisme și electricitatea la prețuri extraordinar de mari
Fiți mândrii de alegerile proaste ce le-ați făcut in 32 de ani

Nume conspirativ: ION ILIESCU, nume real: IVANOVICI. Biografia fostului președinte al României, Ion ILIESCU, prezintă date mai putin cunoscute din viata celui care a condus Romania mai bine de 10 ani.
Bunicul lui Ion Iliescu, bolșevic urmărit de poliția țaristă
Vasili Ivanovici a fost un evreu rus, bolsevic, un puscarias periculos care a fugit din Rusia urmarit de politia tarista. S-a stabilit in Oltenita in 1895 ca argat si baiat de pravalie la un grec, poreclit Tandarica, de pe strada Heliade Radulescu nr. 1 si-a schimbat numele în Iliescu pentru a-si pierde originea ca mai toti evreii aciuiati prin Romania dupa 1900.
S-a incurcat cu Maria Savu (sora carciumarului Anghel Savu, care avea carciuma pe strada I. H. Radulescu, nr. 2) cu care, s-a casatorit in 1900–1901. Anghel Savu, era roman, fugit fraudulos din Bulgaria, traversand Dunarea si stabilit in Oltenita. Acesta, le-a facut Mariei si lui Vasile, o dugheana in care, vindeau diverse, pe strada I.H. Rădulescu, nr. 6–8. Vasili Iliescu, fost Ivanovici si Maria, fosta Savu, au avut doi baieti si doua fete (Alexandru, tatal lui Ion Iliescu, Eftimie, viitorul calau al poporului roman, Aristita si Verginia). Vasili Ivanovici, a fost foarte bun prieten cu Dobrogeanu Gherea, evreu venit din Rusia, pe numele sau adevarat Katz.
Prietenul bunicului lui Iliescu, parasutat prin Decret Regal
George Calinescu, precizeaza in „Istoria Literaturii Romane“: Dobrogeanu Gherea, evreu venit din Rusia in mod suspect si fraudulos, «parasutat», a fost impamantenit prin Decret Regal, din eroare si diversiune, sustinut fiind chiar de Titu Maiorescu!“ Aici, atentie la diversiunea promovata de Ion Iliescu in presa, prin care se sugereaza ca bunicul lui, ar fi un taran, Paun, de langa Oltenita.
Mama vitrega a lui Iliescu, spioana la rusi
Mama vitrega a lui Ion Iliescu, a fost dupa 1944, servitoare si bucatareasa la Ana Pauker. Dupa 1945, Gheorghiu Dej, a alfabetizat-o — pentru ca nu stia carte — si a trimis-o in Agentia Economica a Romaniei de la Sofia, unde a stat mai multa vreme. De la Sofia, Gheorghiu Dej a avansat-o si a trimis-o la Moskova, tot la Agentia Economica Romana, dar dupa putin timp, fiind deconspirata ca spion, la cererea rusilor a fost retrasa, adusa in tara si numita Director General la Vamile Romane, de unde s-a pensionat.
Marița Iliescu, s-a prezentat cu un Carnet de Luptator in razboiul din Spania (alaturi de Walter Roman), la Asociatia Luptatorilor Antifascisti, spre a se inscrie in aceasta. Desi un fals, dar s-a facut la interventia lui Ion Iliescu, beneficiind de multe si mari drepturi necuvenite. La receptiile date de Ceausescu, niciodata Ion Iliescu, nu a mers cu sotia sa Nina Bercovici (evreica si ea) ci cu Marita, mama lui vitrega!
Unchiul lui Iliescu, criminal de meserie pe vremea lui Dej
Unchiul Eftimie Iliescu: Unchiul lui Ion Iliescu, fratele lui Alexandru Iliescu, fost ofiter de securitate, a participat la represiunea si „decapitarea“ poporului roman, in timpul lui Dej, fiind adjunctul criminalului Alexandru Draghici, Ministru de Interne in aceea perioada. Dupa moartea lui Stalin, acelasi Dej, l-a demis si l-a numit Director la Fabrica de Incaltaminte, „Pionierul“. Alcoolic fiind, intr-o altercatie specifica betivilor, l-a ucis pe seful cantinei. A fost arestat si condamnat la 17 ani inchisoare. Se pare ca acolo si-a gasit si sfarsitul.
De remarcat ca Ion Iliescu, ascunde cu darzenie originea sa criminala, compromitatoare, lucru firesc din punctul lui de vedere, in fata poporului roman, pe care a reusit astfel sa-l pacaleasca si sa-l umileasca dupa 1989.
Bunicul lui Iliescu a stat ilegal în România
Investigatiile facute pentru perioada 1901–1902, nu au dus la concluzia ca ar fi existat un decret regal de impamantenire a lui Vasili Ivanovici, asa cum s-a facut in cazul lui Dobrogeanu Gherea, Constantin Stere, Ioan Slavici si altii. Se poate trage concluzia, ca Vasili Ivanovici, decedat la Oltenita în 1965, la varsta de 88 ani, a fost evreu basarabean, nascut in jurul anului 1877, aciuat fraudulos, fara cetatenie la Oltenita.
Iliescu, fiu de țig@ncă căldărară
Tatal lui Ion Iliescu: Alexandru Iliescu, baiatul cel mare al lui Vasili Ivanovici — Iliescu apoi, s-a nascut in Oltenita în 1901, casatorindu-se in 1929 cu Maricica, o țig@nc@ de origine bulgara, din neamul caldararilor, analfabeta, care vorbea prost romaneste si care e adevarata mama a lui Ion Iliescu. Maricica, era fata lelei Stoica, țig@nc@ din Oltenita, venita din Bulgaria si care locuia intr-o cocioaba insalubra, pe o strada paralela cu strada I. H. Rădulescu; nestiindu-se cine era tatal ei. Ion Iliescu, s-a nascut in aceste conditii insalubre, in Oltenita, in data de 03 Martie 1930; an in care Alexandru Iliescu tatal sau, a fugit in Rusia, unde a stat pana in anul 1935. Maricica, mama adevarata a lui Ion Iliescu, moare in 1932, fiind inmormantata la Oltenita (atentie la diversiunea cu Maria Ivanus, din Bucuresti, ca ar fi mama lui Iliescu).
Tatal lui Iliescu a conspirat impotriva Romaniei
Alexandru Iliescu a dus in Rusia o activitate conspirativa impotriva României, fiind Kominternist, NKVD-ist tradator, omul lui Stalin. Casa lui Alexandru Iliescu din Oltenita, era casa conspirativa a Kominternului si NKVD-eului. In Rusia, Alexandru Iliescu, a avut tot felul de ocupatii printre care si hamal si a avut se pare si copii nelegitimi. In 1935, Alexandru Iliescu s-a intors din Rusia, fiind condamnat la 12 ani inchisoare, pentru tradare de tara (milita pentru dezmembrarea Romaniei si trecerea Basarabiei la rusi); inchisoare executata cu intermitenta. In inchisoare, a fost turnator la politie. Tot in aceasta perioada, Alexandru Iliescu s-a incurcat cu Maria, nevasta unui coleg de puscarie, Ivanus, un bolsevic periculos. Cu aceasta, Alexandru, a facut un copil din „flori“: Eugen, frate vitreg al lui Ion Iliescu, securist adus in cosciug metalic sigilat, din Orientul Mijlociu.
Iliescu si legatura de familie cu clanul țig@nesc Cioaba
Precizare: In 1940, Alexandru Iliescu s-a casatorit cu Marita, țig@ncă din Maramures, sora buna a mamei lui Ion Cioaba din Sibiu, autointitulat Rege al țig@nilor, cu care a avut doi baieti; fratii vitregi ai lui Ion Iliescu, Mircea si Crisan, veri primari cu Cioaba. Unul a fost Atasatul Militar al Romaniei la Moskova iar celalalt Director Adjunct la IRSOP, prin influenta lui Ion Iliescu, desi erau semianalfabeti, fiind țig@ni.
Sa nu ne mai miram de ce prima masura pe care a luat-o Ion Iliescu dupa ce a pus mana pe putere, a fost restituirea aurului țig@nilor.
Tatal lui Ion Iliescu: Alexandru Iliescu, baiatul cel mare al lui Vasili Ivanovici — Iliescu apoi, a decedat la Oltenita, la o manifestare de 1 Mai in tribuna, beat, cu sticla de tuica in mana. Ce se mai poate spune? Nu mai am cuvinte; nu pot caracteriza acest popor roman, care s-a lasat condus timp de 16 ani de catre un om de talia lui Iliescu, un descendent al unor evrei ruși, români și al țig@nilor bulgari, genocidar si tradator de Romania!
Analistul politic Serban Oproiu a reconstituit biografia fostului presedinte