pentru Catamaresti Deal...lucrarile in gradina...
martie: 1 – 5 scoti din pamant cartofii si pusi la incoltit.
10 – 20 plantat ceapa,usturoi,praz...
20 – 30 semanat morcov timpuriu.
10- 30 semanat salata.
26 – 31 plantat cartoful in camp,...sfecla...
aprilie 1 – 5 semanat sfecla rosie.
20 03 – 15 04 semanat ridichie.
15 martie- 10.04 mazare.,patrunjel,morcov,cimbru,leustean,tarhon,etc.
10 – 20 aprilie.....pastai galbene.
Mai
25.4 – 5.05 fasole boabe de toate in camp.
20 aprilie – 5 mai se planteaza rosiile in camp (rasad de 45/60 zile).
5 – 15 mai ardei de tot felul.
25 aprilie – 5 mai semanat in camp harbujii si zemosii.
1 mai – 10 mai castravetii de camp.
1 mai – 5 mai se pune in rasadnita varza de toamna.
iunie: 10 -30 iunie...castraveti pentru roamna cornison....
16 – 20 iunie plantat varza de toamna in camp...
Legumele se seaman astfel: .20-28 februarie: morcov, pătrunjel, mărar, leuștean, ridichi de lună, ceapă, usturoi, ceapă verde de iarnă, mazăre, spanac, salată, plantarea rizomilor de hrean;
Semințele trebuie să fie sănătoase iar straturile de pământ se acoperă cu un rând fin de gunoi de grajd, nu prea gros tocmai pentru a permite legumelor să răsară.
Legume care se seamănă sau se plantează în martie
1-10 martie: morcov, pătrunjel, mărar, leuștean, ridichi de lună, ceapă, usturoi, arpagic, mazăre, spanac, salată pentru căpățână;
10-20 martie: morcov, pătrunjel, mărar, leuștean, ridichi de lună, ceapă, cartofi timpurii, mazăre, spanac, salată pentru căpățână, măcriș;
20-30 martie: ridichi de lună, cartofi timpurii, spanac, măcriș, mărar, plantat soiuri de varză pentru producție timpurie;
Tot în luna martie se poate face și repicatul răsadurilor în cuburi sau ghivece nutritive destinate culturilor timpurii de câmp (tomate, ardei, vinete.
În a doua jumătate a lunii se plantează în răsadnițe castraveții și ardeii dar se pregătesc solariile pentru tomate și vinete. Tot în martie, se continuă dezinfectarea răsadnițelor, solariilor cu formalină sau sulfat de cupru.
Legume care se seamănă sau se plantează în aprilie
1-10 aprilie: ridichi de vară, dovlecei, cartofi timpurii, spanac, ardei și roșii răsad, mărar, soiuri de varză pentru producție timpurie;
10-20 aprilie: ridichi de vară, dovlecei, dovleci de copt, pepene galben, pepene verde, spanac, porumb pentru fiert, mărar, plantat soiuri de varză pentru producția semitimpurie, plantat roșii și ardei;
20-30 aprilie sfecla roșie, castraveți, dovleac de copt, dovlecei, pepene verde, pepene galben, fasole, porumb pentru fiert, mărar, plantat soiuri de varză pentru producție semitimpurie, plantat roșii și ardei.
Până la mijlocul lunii aprilie se mai pot planta în grădină:
– Rădăcinoasele (morcovi, pătrunjel, păstârnac) în rânduri, distanță de 25 cm; salata, spanacul;
– Se seamănă soiuri de mazăre târzie, sfeclă roșie și sămânță de ceapă;
De la mijlocul lunii aprilie începe:
– Plantatul vărzoaselor, guliei și a conopidei;
– Semănatul cartofilor preîncolțiți la distanța de 70 cm între rânduri, iar pe rând, între cuiburi, 30-40 cm, la adâncimea de 10 cm;
– Semănatul fasolei, castravetelui, pepenelui și dovlecelului;
– Se mai poate semăna încă sfecla roșie la 30 cm între rânduri;
– Plantarea țelinei la distanță de 40 cm între rânduri și pe rând;
– Semănatul porumbului dulce;
-La sfârșitul lunii se poate planta răsadul de roșii timpurii și ardei.
Atenție la semănat! Combinații bune: morcovi-mazăre semănate alternativ; ceapă-morcov semănate alternativ; ceapă-sfeclă roșie-gulie; cartof timpuriu-mazăre; cartof-fasole sau ridiche de lună cu fasolea;
Combinații rele: ceapă-usturoi; morcov-pătrunjel; mazăre-fasole; castravete-cartof.
Legume care se seamănă sau se plantează în mai
1-20 mai: castraveți, fasole, porumb dulce, plantat ardei, roșii și vinete;
20-30 mai: plantat varză pentru producția de vară, plantat varză creață, plantat gulii, castraveți, andive, porumb dulce, mărar, fasole verde.
Dacă nu produceți ecologic, înainte de plantarea răsadurilor este necesar să faceți o tratare a solului cu următoarele substanțe: Dithane 0,5%, Captan 5%, Merpan 0,5%. De asemenea, uneltele trebuie dezinfectate cu soluție de Carbetox 0,4% sau sulfat de cupru 2-3%.
Mai puteți planta varza timpurie, conopida, broccoli și castraveții dar numai pe pământ umed, la o temperatură de 7-10 grade Celsius. Dacă nu a plouat, udați terenul, operațiune care se repetă și după plantare.
Răsadurile vor avea roade după 50-60 de zile, timp în care trebuie să prășiți de 2 ori și să udați din 10 în 10 zile. Controlați mereu răsadurile pe măsură ce cresc și nu ezitați să folosiți insecticide dacă vor apărea paraziți: purici, fluturi sau muște.
Legume care se seamănă sau se plantează în iunie
1-10 iunie: varză pentru producția de vară, varză creață, gulii, castraveți, andive, porumb dulce, mărar, fasole verde;
10-20 iunie: castraveți, porumb dulce, mărar, fasole verde;
20-30 iunie: varză pentru producția de toamnă, plantat gulii, sfeclă roșie, castraveții, cartofi de toamnă, fasole verde, mărar.
Dacă nu ați reușit să terminați plantarea răsadurilor de legume în luna mai, aveți timp doar la începutul lunii iunie să plantați răsadurile de roșii, ardei și vinete.
Pe soluri fertilizate cu îngrășământ organic plantează conopida, varza de toamnă, varza roșie, varza de Bruxelles, gulia de toamnă și broccoli.
Atenție! Puteți să folosiți culturile succesive pe parcele eliberate după ceapa verde, salată, spanac, mazăre și gulioare. În vederea înființării culturilor duble trebuie să curățați terenul de resturile vegetale, săpați și nivelați pământul. Puteția cultiva fasole, ridichi de toamnă, castraveti de toamnă.
Este perioada ideală pentru palisarea, copilirea și cârnirea roșiilor timpurii.
Legume care se seamănă sau se plantează în iulie
1-10 iulie: plantat gulii, sfeclă roșie, cartofi de toamnă, plantat varză pentru producția de toamnă, fasole verde, mărar;
10-20 iulie: sfecla roșie, castraveți, fasole verde, mărar;
20-30 iulie: ridichi de iarnă, spanac, mărar.
Atenție! Roșiile care încep să se măneze pot fi salvate prin ruperea regulata a frunzelor și îndepărtarea fructelor stricate.
Legume care se seamănă sau se plantează în august
1-10 august: ridichi de iarnă, spanac, mărar;
10-20 august: spanac, măcriș;
20-30 august: ceapa verde de iarnă, salata care iernează, spanac, măcriș.
Pe terenurile eliberate se poate semăna spanac, morcov și pătrunjel, pentru producția de primăvară.
Legume care se seamănă sau se plantează în septembrie
1-10 septembrie: ceapă verde de iarnă, salata care iernează, măcriș;
10-20 septembrie: spanac, măcriș;
20-30 septembrie: spanac.
Tot în luna septembrie este momentul strângerii semințelor pentru primăvară. La tomate, se aleg fructele mari, specifice soiului, sănătoase, coapte bine. Rosiile se zdrobesc bine, se pun în vase cu apă, unde se spală bine. După ce s-au spălat se îndepartează de pe semințe resturile de pulpă și se lasă apa să se liniștească. Semințele bune se lasă la fund, în timp ce semințele seci plutesc la suprafață.
Legume care se seamănă sau se plantează în octombrie
1-10 octombrie: spanac pentru producția timpurie de primăvară;
Nu uitați! Pentru a avea legume proaspete primăvara devreme, este timpul să cultivați ceapa verde (de stufat), usturoiul verde, salata, spanacul, loboda, toate acestea rezistă bine la temperaturi joase!
Legume care se seamănă sau se plantează în noiembrie
1-10 noiembrie: morcov, pătrunjel, ceapă, usturoi, mazăre – toate pentru productia timpurie din primăvara următoare- plantare rizomilor de hrean.
Actul de a te hrăni este definitoriu pentru fiinţa umană, iar fiecare dintre noi valorifică în felul caracteristic acest gest. El poate fi banal, făcut din rutină, necesitate sau grabă, dar poate să ne fie drum spre lumi nebănuite atât prin calitatea ei, dar mai ales prin ceea ce semnifică şi ce sugerează.
A te hrăni înseamnă în esenţă a consuma din calitatea si semnificaţia alimentului şi a (te) împărtăşi din acestea. Cum ar fi pentru noi să ne hrănim cu ambrozie şi nectar? Am apropia de noi vremea zeilor şi i-am face să ne surâdă!
De câteva săptămâni ambrozia şi nectarul,adică lăptişorul de matcă şi păstura sunt nelipsite din alimentaţia mea. Nu ştiam prea multe despre ele, în afară de faptul că sunt produse apicole şi astfel deosebite prin natura lor.
Acum, ocupându-mă de ele direct sau indirect sau, mai degrabă spus, rezonând cu ele, am aflat despre calităţile lor extraordinare. Cecetători şi oameni de ştiinţă nu se sfiesc să le considere "produse minune" sau "panacee universale".
Eu le "consum" cu mare bucurie, ca un ritual zilnic. Îmi încep ziua cu o cană de lapte crud cu miere şi cu un gram de lăptişor de matcă. Peste zi, când foamea mă încearcă sau când simt oboseala încolţindu-mă, scot din cutia magică păstura şi mă energizez în câteva clipe.
De asemenea recomand aceste produse tuturor oamenilor. Sunt extraordinare şi participă prin darurile lor la păstrarea armoniei şi sănătăţii corpului, minţii, sufletului; iar în cazul multor boli participă cu succes la vindecarea lor. Chiar fac minuni şi sunt recomandate pentru multe afecţiuni fizice, pentru cei ce au probleme cu stresul sau alte probleme psihice.
Nu degeaba sunt supranumite AMBROZIE şi NECTAR.
Şi mai mult decât pot să le recomand pot să le şi procur la un preţ de piaţă minim pentru oricine le doreşte.
Lăptişorul de matcă este ambalat în formă pură, proaspătă, aşa cum ni-l dă natura, la un preţ mult mai mic (chiar şi de 5 ori) faţă de produsele similare de pe piaţă ce sunt sub formă sintetizată (mult mai puţin eficiente). În formă pură lăptişorul îşi păstrează toate propietăţile, în timp ce divesele prelucrări duc la diminuarea acestora. El se găseşte in recipiente de 10 gr., 25, gr. si 100 gr.
Păstura este poate cel mai valoros produs al stupului, dar şi cel mai puţin cunoscut. Puţini ştiu ce este păstura şi cu mult mai puţini se încumetă să treacă la recoltarea ei. Păstura este un polen îmbogaţit cu nenumarate elemente esenţiale ce pot menţine o stare de echilibru şi sănătate perfectă, fiind totodată considerat cel mai complex aliment de pe pământ. Păstura este disponibilă în cantităţi de 100 gr. şi 500 gr.
Polenul proaspăt, disponibil în premieră în România, este menţinut astfel prin congelare, un procedeu ideal folosit pentru păstrarea calităţilor nutriţionale ale polenului. În trecut, polenul era păstrat prin uscare, însă acest procedeu s-a dovedit că distruge o bună parte din nutrienţi şi din lactofermenţii care sunt prezenţi în mod natural în polenul proaspăt. Spre deosebire de uscare, congelarea păstrează gustul şi culorile deosebite ale polenului, aşa cum ni l-a dat natura. Faţă de polenul uscat sau orice alt supliment alimentar procesat, polenul proaspăt este un aliment viu, plin de enzime, bacterii bune şi un gust natural delicios.
Ambrozia - Păstura
Păstura este poate cel mai valoros produs al stupului, dar şi cel mai puţin cunoscut. Puţini ştiu ce este păstura şi cu mult mai puţini se încumetă să treacă la recoltarea ei. Păstura este un polen îmbogaţit cu nenumarate elemente esenţiale ce pot menţine o stare de echilibru şi sănătate perfectă, fiind totodată considerat cel mai complex aliment de pe pământ.
Sub influenţa substanţelor adăugate de albine, a microorganismelor, a temperaturii şi umidităţii ridicate din cuib (stup), precum şi datorită modului de conservare, polenul suferă o serie de transformări biochimice şi modificări structurale, transformându-se în păstură. Datorită faptului că transformările suferite de polen sunt biochimice, produsul rezultat este diferit de polenul iniţial.
Păstura este un produs natural, cu însuşiri mult mai valoroase decât ale polenului datorită conţinutului mai mare în zaharuri simple, vitamina K, enzime şi aminoacizi, precum şi a acidităţii sporite ce o face uşor asimilabilă. Faţă de polen valoarea nutritivă şi antibiotică este de 3 ori mai mare . De asemenea, învelişul extern al polenului, exina, este distrus, determinând asimilarea mai uşoară de către organism. Datorită cantităţii mari de acid lactic şi a proprietaţilor antibiotice, păstura poate fi păstrată timp îndelungat, fără a se observa modificări majore, cantitative sau calitative. Păstrată la loc uscat şi răcoros, poate rezista pana la 17 ani.
Păstura acoperă toată gama de recomandări ale polenului: afecţiuni hepatice,anemii, stres, reumatism, reglarea tranzitului intestinal, afecţiunile de colon, mai ales cele însoţite de constipaţii (enterocolite, colite de fermentaţie sau putrefacţie, constipaţii cronice de diverse etiologii), însă acţiunea ei este mult mai rapidă şi mai puternică. Pentru cele mai multe dintre afecţiunile amintite diferenţa dintre cele două poate fi oarecum estompată prin creşterea dozei zilnice de polen si prelungirea perioadei de administrare.
Excepţie fac afecţiunile hepatice, unde acţiunea păsturii este cu adevărat remarcabilă, înregistrându-se rezultate de excepţie în hepatite acute şi cronice, în ciroze uscate sau umede.
Doza uzuală recomandată este de 10-20 g/zi, în doză unică sau în două prize, administrată la 30-45 minute după masă, pentru a nu produce disconfort gastric. În cazul afecţiunilor hepatice severe (hepatite de tip: A, B, C, ciroze), doza va creşte la 30 g/zi, administrarea se va face în trei prize (circa 10 g/administrare) şi pe cât posibil între mese, adică la o oră şi jumătate sau două după masă.
Păstura, având ca şi componentă majoră polenul, are, desigur, proprietăţi asemănătoare acestuia. .Totuşi, deoarece păstura conţine şi mici cantităţi de miere şi secreţii salivare ale albinelor lucrătoare, dar mai ales pentru că marea majoritatea granulelor de polen sunt deschise , digestibilitatea păsturei este mai mare decât a polenului. .Din această cauză, din punct de vedere nutritiv , păstura este mai bună decât polenul .
Păstura este un polen pre-digerat, utilizat pentru hrănirea întregii colonii de albine, dar mai ales a "copiilor" albinelor (larvele). De aici putem accepta că acest extraordinar produs apicol complex poate fi administrat cu încredere şi copiilor noştri.
Nectarul - Lăptişorul de matcă
Efectul extraordinar al lăptişorului de matcă era cunoscut deja de străbunii noştri dacii, de egipteni şi romani, şi chiar de indigenii din America. Lăptişorul de matcă este un produs apicol de mare valoare nutritivă şi terapeutică, se poate spune chiar miraculos. Este o substanţă complexă, produsă de glandele salivare ale albinelor şi este destinată hranei reginei stupului. Cercetarea compoziţiei şi studierea efectelor lăptişorului au dus la următoarele concluzii:
• este un puternic afrodiziac (prelungeşte şi menţine tonusul organelor genitale, este un excelent remediu în caz de sterilitate, impotenţă sau frigiditate);
• are efect reglator hormonal (este indicat în perturbări ale funcţiei glandelor endocrine, ajută la restabilirea echilibrului hormonal după renunţarea la anticoncepţionale);
• conţine tot complexul vitaminic B denumite “vitaminele fericirii” având un efect benefic asupra psihicului uman;
• are efect antidepresiv (este foarte util celor care suferă de depresie uşoară);
• are efect antiviral, antibiotic şi antiinflamator (este foarte util în boli infecţioase de diverse tipuri);
• are efect antianemic (este foarte util în unele tipuri de anemii);
• foarte util în cazuri de ateroscleroză, boli de piele, debilitate sexuală;
• încetineşte procesele de îmbătrânire, senilitatea, îmbunătăţeşte memoria;
• protejează de îmbolnăvirile cu fungi (micoze);
• reduce nervozitatea, starea de tensiune psihică;
• are rol pozitiv asupra creşterii organismului;
• accelerează vindecarea rănilor şi a oaselor lezate;
• are efect antiinflamator şi astfel accelerează vindecarea în cazul inflamaţiilor articulare de origine reumatică;
• în ceea ce priveşte acţiunea anti-tumorală a lăptişorului de matcă, cercetări recente arată că lăptişorul are efecte de stopare şi prevenire a tumorilor maligne.
Lăptişorul de matcă conţine:
• 12-15% zahăr, 5-6 % lipide, 12-13% proteine, care sunt alcătuite din 17-20 de aminoacizi;
• aminoacizii esenţiali indispensabili organismului, printre care şi triptofanul, care asigură un somn liniştit;
• substanţă gelatinoasă în care se formează colagenul, proteină prezentă în ţesuturile conjunctive – în piele, cartilaj, oase, dinţi, muşchi, organe. Colagenul poate fi numit şi paznic al tinereţii îndelungate şi al pielii catifelate, cu aspect tineresc;
• vitaminele A, C, E - vitamine cu efect antioxidant. Fortifică sistemul imunitar, anihilează radicalii liberi şi facilitează sinteza vitaminei D, care este importantă pentru absorbţia calciului;
• vitaminele B1, B2, B6 şi B12 care fac parte din grupa complexului de vitamine B - importante pentru formarea sângelui, sinteza DNA-RNA şi pentru procesele metabolice ale organismului;
• acid pantotenic, ale cărui efecte antistres sunt bine-cunoscute;
• dintre minerale conţine calciu, fier, cupru, fosfor, potasiu, siliciu şi sulf;
• acizi nucleici, DNA şi RNA; 9 hormoni importanţi; câteva enzime;
• este cea mai bogată sursă naturală de acetilcolină, hormon tisular cu rol important în transmiterea impulsurilor nervoase(de exemplu, s-a constatat că la bolnavii de Parkinson sau la suferinzii de boala Alzheimer nivelul acetilcolinei din creier este foarte scăzut). Conţine din abundenţă gamma-globulină, cu efect benefic binecunoscut în lupta împotriva infecţiilor.
Polenul proaspăt; polenul de păducel şi polenul poliflor
Prin natura sa şi prin rostul său de element fecundant al florilor, polenul are o compoziţie chimică complexă, specială, care îl deosebeşte de toate celelalte produse vegetale şi îi conferă un spectru de influenţă surprinzător de larg asupra multor afecţiuni şi disfuncţii ale organismului uman.
Polenul proaspăt
Polenul proaspăt, disponibil în premieră în România, este menţinut astfel prin congelare, un procedeu ideal folosit pentru păstrarea calităţilor nutriţionale ale polenului. În trecut, polenul era păstrat prin uscare, însă acest procedeu s-a dovedit că distruge o bună parte din nutrienţi şi din lactofermenţii care sunt prezenţi în mod natural în polenul proaspăt. Spre deosebire de uscare, congelarea păstrează gustul şi culorile deosebite ale polenului, aşa cum ni l-a dat natura. Faţă de polenul uscat sau orice alt supliment alimentar procesat, polenul proaspăt este un aliment viu, plin de enzime, bacterii bune şi un gust natural delicios.
Polenul proaspăt poate fi îngheţat şi dezgheţat fără nici o deteriorare, datorită conţinutului scăzut de apă (aproximativ 8-10%) şi datorită faptului că nu conţine nici o bacterie patogenă.
Polenul de păducel proaspăt congelat
Conţine peste 90% polen de păducel. Păducelul (Crataegus monogyna) este un arbust spinos care înfloreşte primăvara în mai şi creşte la marginea pădurilor.
Polenul de păducel, la fel ca planta, acţionează asupra aparatului cardiovascular şi asupra sistemului nervos, scăzând tensiunea arterială, prin vasodilataţie periferică şi având, de asemenea, un efect sedativ asupra sistemului nervos central.
Polenul poliflor
Polenul poliflor pe care vi-l prezentăm conţine polen de pomi fructiferi (măr, prun, cireş), păpădie, salcie, în proporţii variabile.
Polenul poliflor, (dincolo de propietăţile generale ale polenului pe care le prezentăm mai jos), este recomandat mai ales în următoarele cazuri:
- pentru regenerarea florei intestinale din tractul digestiv; în particular, pentru traamentul bolii Crohn şi a colitelor ulceroase;
-pentru creşterea nivelului de energie a organismului şi reducerea oboselii cronice, mai ales în mediul urban;
- ca parte din tratamentul preventiv şi în tratamentul cazurilor de prostată
- ca parte din tratamentul preventiv şi în tratamentul cancerului la sân;
- ca parte din tratamentul preventiv şi în tratamentul osteoporozei;
- foarte eficient în tratamentul preventiv pentru degenerări oculare la persoanele în vârstă şi cataractă.
Generalităţi despre polen
Polenul conţine substanţe indispensabile vieţii ca:
- seleniu: polenul este sursa cea mai bogată în seleniu cunoscută până la ora actuală; de asemenea, este bogat in zinc, nichel şi magneziu. Seleniu este important în controlarea condiţiilor inflamatorii şi pentru eliminarea potenţialelor metale grele periculoase din organism;
- aminoacizi (metionină , valină, jizină, cistină, glutamină, etc.) care accelerează funcţionarea ficatului şi implicit dezintoxicarea organismului;
- acizi graşi: polenul are un raport bun de grăsimi saturate şi nesaturate; conţine în mare doi acizi graşi polinesaturaţi (omega 3 şi 6);
- vitamina A de 20 de ori mai multă decât morcovul, şi, de asemenea, provitamina A. Un gram de polen conţine suficientă rutină pentru a asigura prevenirea hemoragiilor la nivelul creierului, inimii sau retinei;
- vitamina E ce reduce parţial afecţiunile provocate de bioxidul de carbon şi de bioxidul de sulf, gaze atât de periculoase pentru orăseanul zilelor noastre; suplimentarea cu polen a regimului alimentar adaugă organismului substanţe de bază ale acizilor nucleici, realizându-se astfel o modernă terapie celulară necostisitoare;
- bioflavoinoide care pe lângă faptul că îi dau polenului culoarea şi gustul minunat, ele sunt recunoscute ca fiind anticacerigene;
- proteine: polenul proaspăt este una din cele mai bogate surse de proteine din natură (22 gr/ 100 gr comparat cu cele 17 gr din carne) şi astfel este o sursă excelentă de aminoacizi usor asimilabili;
- numeroase microelemente;
- multa lecitină şi în special acizi nucleici;
- fitosterol un antioxidant puernic care dispare prin procesul de uscare şi care inhibă absorbţia colesterolului.
Proprietăţi:
-este un stimulent general al organismului redând calmul şi optimismul, înlăturând nervozitatea, iritabilitatea şi slăbiciunea fizică;
-vitaminizant, tonic şi energizant;
-are efecte benefice în surmenajul fizic şi intelectual, depresii nervoase;
-ajută în tulburări circulatorii: flebite, varice, fragilitatea vaselor capilare, ateroscleroza;
-este un calmant de excepţie înlăturând insomniile;
-înlătură starea de oboseală;
-este antianemic, îmbunătătind compoziţia sângelui;
-combate anorexia mărind pofta de mancare, regleaza funcţiile gastro-intestinale, vindecă constipaţiile;
-are efecte benefice în afecţiuni ale ficatului si ale plămânilor;
-este un bun adjuvant în tratamentul enterocolitelor, infecţiilor intestinale colibacilozelor, eliminând microbii, bacteriile şi alţi agenţi patogeni;
-este depurativ şi diuretic;
-întăreşte contracţiile inimii şi reglează ritmul cardiac;
-înlătură palpitaţiile şi stările de ameţeală;
-combate afecţiunile oculare;
-este vermifug, antiseptic;
-este antigutos şi antireumatismal;
-reglează ciclul menstrual;
-înlătură sterilitatea.
Cura cu polen este recomandată tuturor celor ce doresc să-şi menţină sănătatea fizică şi psihică. Ea este benefică elevilor, studenţilor, tuturor intelectualilor şi chiar oamenilor de afaceri , înlăturând efectele surmenajului, înlăturând tensiunile şi limpezind gândirea. Cura este recomandată copiilor bolnăvicioşi, rahitici, întârziaţi mintal sau cu tulburări de creştere.
Ea este utilă deasemeni femeilor gravide pentru sănătatea lor şi a fătului. Fiind un tonic şi un fortifiant ,polenul este un ajutor preţios pentru cei bătrâni, frânând procesul de îmbătrânire.
Cura cu polen durează minim două săptămâni în care se consumă 10-30g polen pe zi. El se ia pe stomacul gol, se mestecă bine până devine o pastă, apoi se inghite. Pentru ateroscleroză, afecţiuni cardiovasculare, hepatită epidemică sau cronică, enterocolită, colită de putrefacţie, diaree, se iau 20 g polen pe zi, dimineaţa pe nemâncate, timp de 30 de zile.Cât te costă să începi o afacere cu albine: Sfaturile unui tânăr apicultor pentru cei care vor să facă profit din creșterea albinelor
18 ianuarie 2015 20:31
agrointeligenta.ro Creșterea albinelor este o afacere cu lipici pentru mulți români. Atrași de profitul dulce al mierii românești cu mare căutare la export, viitorii apicultori ar trebui să știe că activitatea apicolă este plină de capcane, cea mai mare dintre acestea fiind că, dacă nu există pasiune pentru stupărit, sunt șanse mici ca stupina să aibă profit.
Pentru a afla cât costă să înființezi o stupină de albine, am luat legătura cu unul dintre cei mai cunoscuți tineri apicultori din România. Alexandru Nicoară este din Moreni, Dâmbovița, și pe lângă faptul că, la doar 27 de ani, a ajuns să dețină 180 de stupi de albine, este și tâmplar și construiește stupi la comandă.
Pentru cei interesați de înființarea unei stupine în 2015, tânărul apicultor are câteva sfaturi legate de investiția inițială într-o astfel de afacere. ”Dacă nu știți nimic despre creșterea albinelor, este bine să începeți doar cu câțiva stupi, să căpătați experiență și să învățați să cunoașteți albina. Fără astfel de cunoștințe, puteți pierde tot efectivul de albine într-o singură zi!”, avertizează Alexandru Nicoară (foto jos).
Suma minimă cu care se poate înființa o stupină este, teoretic, de doar 600 de lei. Din acești bani se achiziționează un stup complet din lemn (vopsit, cu rame, podișor, hrănitor, etc.) cu 200 de lei și o familie de albine al cărui preț pornește de la 400 de lei. ”Familia de albine înseamnă câteva mii de albine și regina”, explică apicultorul. El detaliază și modul în care se face achiziția de albine, povestind amuzat cum unii clienți l-au întrebat dacă să vină cu un sac pentru a lua insectele. „Cumpărătorul fie ia familia cu tot cu stup, fie vine cu propriul stup”, explică apicultorul. Mutarea familiei de albine se numește transvazare și acțiunea de a transvaza se face cu ajutorul ramelor în noul stup, după care, seara, se închide urdinișul (deschizătură îngustă într-un stup, pe unde ies și intră albinele) și stupul poate fi mutat în siguranță în noua stupină.
Deși suma inițială pentru înființarea unei stupine poate fi considerată cea de 600 de lei, de fapt apicultorul mai are nevoie și de alte echipamente. Lista minimă ar include:
-Stup din lemn (complet): 200-250 de lei/bucata
-Familie de albine: 400-500 de lei/familia
-Combinezon intergral (recomandat cel cu fermoar): 150 de lei
-Mănuși de piele: 25 de lei
-Afumător: 60 de lei
-Colector de polen: 20-30 de lei
-Centrifugă apicolă (recomandată cea din inox, cu patru rame): circa 1.200 de lei (nouă)
-Butoi pentru miere (din inox): circa 900 lei pentru cel de 300 litri
-Maturator de miere (din inox 100litri): de la circa 500 de lei
Pentru cei care fac apicultură pastorală, la listă se adaugă cel puțin costul unei remorci pentru transportul stupilor și al cărei preț pornește de la 3.000 de lei.
70 de stupi pot asigura venituri de 2.000 de lei/lună
”Eu pot să spun că am pornit de jos – cu un singur stup și două roiuri (jumătate de familie de albine), însă mi-a luat trei ani să ajung să spun că am avut profit. Din calculele mele, cred că 70 este numărul de stupi care ar asigura un trai decent pentru o familie, vorbind de un venit de 2.000 de lei pe lună”, declară Alexandru Nicoară despre numărul minim de stupi care poate asigura un profit sigur. Pentru a atinge însă această performanță pornind de la investiția minimă într-un singur stup, cu înmulțirea albinelor, este nevoie de doi-patru ani. ”În primii ani ai de ales: fie iei mierea, fie înmulțești familiile. Mierea lăsată în stup asigură hrana albinelor peste iarnă, vigoarea lor și înmulțirea”, explică tânărul din Moreni.
Ca și perioadă ideală pentru demararea unei afaceri cu albine, Alexandru îi sfătuiește pe cei interesați să cumpere albinele primăvara, după perioada de cules la rapiță. ”Atunci familia este în plină dezvoltare. Dacă se ia stupul, să zicem cu 10 rame, noul apicultor poate face deja și prima extracție de miere. Dacă, să spunem, s-ar cumpăra doar un roi, atunci nu va fi nici producție de miere, nici înmulțire, ci o cheltuială în plus cu siropul necesar pentru susținerea albinelor”, explică apicultorul motivele pentru care achiziția unui stup de albine se recomandă a fi făcută la sfârșitul lunii aprilie.
Producții medii de 40-45 kg/stup
Despre producția de miere ce se recoltează dintr-un stup, apicultorul spune că media este de 40-45 de kilograme de miere într-un an bunicel. Cu albine care au genetică bună – sunt mai strângătoare, și în condiții ideale de vreme, se ajunge ușor la o cantitate de 80-90 de kilograme de miere de la un singur stup. Într-un an slab, însă, se pot aduna 10-15 kilograme/stup.
Produse apicole la mare căutare
Valorificarea producției de miere este o altă provocare a apicultorilor români. Astfel, ei au două variante: fie vând la en-gros la jumătate din prețul pieței (circa 10 lei/kilogram), fie își ambalaează singuri mierea și participă la târguri sau comercializează către clienți fideli și în magazinele cu profil naturist. Pe lângă mierea de diferite feluri, apicultorul își poate rotunji profitul cu alte câteva produse apicole: polenul (strâns cu colectoarele de polen de la intrarea în stup – preț: 40-50 de lei/kilogram), propolis (se pun colectoare pe rame – preț: 300 de lei/kg), lăptișor de matcă (se culege greu, cu pipeta sau seringa – preț: 600 de lei/kg) sau cu apilanil (extract din larvele de trântor, mai conţine mici cantităţi de lăptişor de matcă, păstură, miere şi propolis – preț: 150lei/kg).
Etapele stupăritului pastoral
Profitul unei stupine depinde de modul în care apicultorul reușește să ”plimbe” stupii. Doar cei care locuiesc în zone cu floră deosebită au șanse să producă miere ținând stupii în spatele casei. ”Stupăritul pastoral este esențial pentru o producție mare de miere. În această perioadă (ianuarie), albinele stau în stup. Abia pe 15-20 aprilie voi pleca cu stupii la rapiță. După aceea, la o săptămână distanță înflorește salcâmul, iar perioada dintre este ideală pentru a extrage mierea de rapiță, care cristalizează rapid. După salcâm urmează teiul și floarea-soarelui, după care, în unele zone care au fost inundate – mai ales în Delta Dunării – se duc stupii la mentă. Apoi urmează perioada de miere polifloră. Sunt practic 6 luni la foc continuu – din aprilie până în octombrie, cu un calendar bine pus la punct și locații atent alese”, explică tânărul de 27 de ani.
Riscuri pentru profit și pentru albine
El atrage atenția că stupăritul pastoral, la fel ca și stupăritul staționar sunt expuse unor riscuri uriașe pentru albine. ”Spre exemplu, anul trecut a fost un an ploios din aprilie și până în iunie. Degeaba era salcâmul în floare dacă albina nu putea ieși afară din stup și era frig. Au murit albinele de foame în stup la toți cei care nu și-au putut permite să le asigure sirop ca hrană, să treacă peste acele momente critice”, povestește Alexandru Nicoară pentru Agrointeligența cauza care a dus la dispariția a zeci de mii de familii de albine în 2014.
Un alt risc îl reprezintă teiul, despre care apicultorii cu experiență știu că la trei ani face secreții toxice. ”Albinele trebuie urmărite. Dacă se vede o schimbare de comportament de la tei, trebuie mutate de urgență. Acele toxine le omoară”, atrage atenția tânărul.
Alt pericol – poate și cel mai mare, îl reprezintă tratamentele de erbicidare aplicate de fermierii din cultura mare. Neonicotinoidele, mai exact. Pentru a preveni aceste situații, este în funcțiune un sistem în care apicultorii care doresc să amplaseze stupinele într-o loc, anunță primăria pe raza căreia se află terenul. La rândul lor, autoritățile locale au responsabilitatea de a avertiza fermierii care lucrează suprafețele din zonă , dar se pun la dispoziție și numerele de telefon ale acestora. ”Noi ne luăm toate măsurile de prevenție. Eu plec în pastorală cu un prieten care merge înainte în recunoaștere. Spre exemplu, anul trecut a mers la terenul cu rapiță și a reușit să găsească exact agricultorul care se ocupa de lucrări. Ne-a spus data când face erbicidarea și ne-a informat că după trei zile, zona e sigură pentru albine. Așa a și fost, nu am avut probleme. Fermierii știu că albinele le ajută cultura, nu le fac pagube”, vorbește Alexandru despre relația apicultorilor cu agricultorii.
Pentru a accesa fonduri europene prin proiecte pe PNDR 2014-2020 sau pentru a primi sprijin financiar prin Programul Național Apicol, crescătorii de albine trebuie să se înscrie în forme asociative. Cotizația anuală este de circa 250 lei/an.
Construiește stupi de albine personalizați
Creșterea albinelor este, pentru Alexandru Nicoară, strâns legată de producția de stupi. De fapt, prelucrarea lemnului a venit pentru Alexandru înainte dragostei pentru albine. ”Lucram deja ca tâmplar și construiam stupi pentru apicultorii din zona noastră. Zilnic, în drum spre atelier, treceam pe lângă o curte în care se creșteau albine și, într-o zi, am intrat în vorbă cu apicultorul. De la el am cumpărat și primii doi roi de albine acum cinci ani”, a povestit Alexandru cum a început afacerea sa cu albine pe vremea când nu avea decât 22 de ani și nu știa mai nimic despre stupărit.
În atelierul său, tânărul spune că primește comenzi din ce în ce mai multe, semn că interesul pentru apicultură este în creștere. ”Eu fac stupi pe comandă, stupi din lemn de brad, stupi din lemn de molid, lemn de conifere. Le și vopsesc personalizat pentru că albinele trebuie să-și recunoască stupul. Sunt insecte daltoniste așa că se merge mai mult pe culorile pastelate”, explică tâmplarul-apicultor. El recomandă ca stupii să fie contractați din timp (din ianuarie pentru martie, spre exemplu) pentru că producția lor este foarte migaloasa și durează.Permacultura este o modalitate de a proiecta sistemer agricole, bazata pe imitarea relatiilor ce exista in ecosistemele naturale.
Majoritatea populatiilor vechi au practicat anumite forme de permacultura inainte de popularea continentului Europa.
Un sistem de permacultura este cultivarea dovleacului alaturi de porumb si fasole. In epoca pre-columbiana, cu cateva mii de ani in urma, indienii au infiintat cultura mixta de porumb, dovleac si fasole. Dovleacul cu frunzele sale mari umbreste sol de razele dogoritoare ale soarelui si incetineste cresterea buruienilor. Porumbul prin frunzisul sau protejeaza dovleacul de supraincalzire, iar fasolea ajuta, aceasta comunitate de trei plante, imbogatind solul cu azot.Destul de puţin timp le-a mai rămas la dispoziţie proprietarilor de pomi fructiferi care vor o livadă pe cinste pentru tăierile care se execută înainte de pornirea în vegetaţie. Specialiştii ne spun ce lucrări încă mai putem executa şi cum ar trebui să ne îngrijim pomii.
Ştiri pe aceeaşi temă
Când e cel mai bun moment pentru altoirea pomilor
După un martie cu temperaturi de iarnă, vremea încă mai permite pomicultorilor să execute lucrările de tăiere în livadă. Timpul rămas la dispoziţie este însă scurt, spune inginerul agronom Mihail Pârşan, cel mult o săptămână, altfel, dacă executăm tăieri după ce „seva începe să circule“ ar putea interveni probleme. Perioada tradiţională de tăiere începe la mijlocul lunii noiembrie, după căderea frunzelor, şi ar trebui încheiată la mijlocul lunii martie, până la pornirea în vegetaţie. În scurtă vreme vor începe, de altfel, tratamentele care se realizează la intrarea în vegetaţie.
Pentru proprietarii de pomi fructiferi care au ceva vechime nu este o noutate informaţia că pomii se toaletează anual, astfel încât să rodească bine, să fie sănătoşi, să poată fi trataţi eficient etc. Cei care se află la început, ar trebui să ştie că pomilor de-abia plantaţi le trebuie cel puţin 3-4 ani pentru a-şi forma coroana, dar şi că aceste tăieri de formare sunt esenţiale. „Se mai poate interveni şi ulterior, dacă nu le-am făcut în primii doi ani, dar cu nişte dezavantaje, pentru că undeva s-a greşit“, explică specialistul Mihail Pârşan.
În funcţie de distanţa de plantare se va decide, de altfel, şi tipul de coroană şi se vor efectua lucrările de tăiere. Indicat ar fi ca începătorii să apeleze la specialişti, cel puţin în primii ani, în anumite cazuri putând fi vorba, pentru a forma coroana dorită, şi de montarea unor sisteme de susţire, de care ramurile vor fi legate după tăiere.
De cât de corect sunt îngrijiţi pomii va depinde şi durata lor de viaţă, rodirea etc. Un păr, un măr bine îngrijit, pot da roade 20-30 de ani. La pomii „bătrâni“ se intervine cu tăieri de regenerare, de întinerire, în funcţie de potenţial.
Nu este cazul să vă speriaţi dacă specialistul la care aţi apelat vi se pare că a tăiat prea mult. În urma unei operaţiuni de acest gen se pot pierde 1/3 din ramuri. Astfel de tăieri sunt făcute cu scopul de a reduce încărcătura excesivă cu muguri, de a „aerisi“ coroana astfel încât lumina să pătrundă şi nu în ultimul rând ajută la o tratare eficientă, permiţând accesul la toate ramurile în procesele de stropire, ştiut fiind faptul că o coroană deasă creşte riscul dezvoltării de boli şi dăunători.
Tăierile pe care le execută specialiştii pot fi făcute în scopuri diverse, de la formarea coroanei (în primii trei-patru ani, cele mai importante), până la rodire şi întinerire. De cum sunt făcute tăierile de întreţinere va depinde şi cantitatea şi calitatea fructelor obţinute.
Dacă faceţi singuri operaţiunile de tăiere, esenţial este să recunoaşteţi formaţiunile de rod, de obicei mai firave, cu muguri proeminenţi, care se deosebesc de cele vegetative - care au muguri mai ascuţiţi şi lipiţi de ramură. Ramurile de rod se taie de la jumătate, temperarea rodirii asigurând creşterea rezistenţei la boli şi dăunători şi, bineînţeles, fucte mai mari şi mai frumoase.
Specialiştii mai recomandă, de asemenea, să folosiţi unelte bine ascuţite şi să respectaţi regula ca, la ramurile mai groase de un deget, să aplicaţi pe tăietură vopsea pe bază de ulei sau chiar vopsea lavabilă, pentru a apăra ramura de boli şi dăunători. Tăieturile oblice sunt indicate, pe ramurile verticale acest tip de tăietură înlesnind alunecarea apei. Se vor îndepărta lăstarii orientaţi vertical, păstrându-se cei oblici, orientaţi spre exteriorul coroanei. Lăstarii crescuţi în anul anterior se păstrează, pe aceştia urmând să se dezvolte mugurii de rod. Dacă sunt prea deşi, se răresc astfel încât între ei să rămână o distanţă de 10-15 cm.
